Silvia Popescu : Metamorfoza stilistică – de la podiumul TV la culisele autenticității și îndrăznelii în modă
În lumea vibrantă a modei și a stilului, numele Silvia Popescu strălucește cu o aură aparte.
De două ori câștigătoare a titlului de “Cea mai stilată femeie din România” în cadrul emisiunilor “Bravo, ai stil” și “Bravo, ai stil! All Stars”, Silvia Popescu a pășit cu încredere pe podiumul modei, încântând privirile și câștigând cecurile în valoare de 100.000 de lei, dar și inimile publicului.
Originară din Târgu Jiu, cu o profesie de designer vestimentar și mamă a unei fetițe adorabile, Evolette, Silvia Popescu este mult mai mult decât o prezență fermecătoare pe micul ecran.
După succesul în competiții, cariera ei s-a diversificat, devenind consultant de modă, participând în diverse campanii și oferind consiliere vestimentară unor vedete, întregind astfel mozaicul complex al industriei modei din România.
Silvia Popescu este o femeie care nu se teme să-și exprime autenticitatea, iar în cele mai recente pictoriale de modă postate pe Instagram, Silvia Popescu se prezintă într-o variantă total reinventată, cu artificii stilistice îndrăznețe ce definesc un nou capitol în călătoria sa fascinantă în universul modei.
Haideți să explorăm împreună această metamorfoză surprinzătoare și să descoperim povestea din spatele numelui Silvia Popescu, o poveste de evoluție, stil și autenticitate.
Ce te-a inspirat să devii un fashion stylist și cum ai descoperit pasiunea pentru modă?
Nu m-am gândit niciodată să fiu fashion stylist până în momentul concursului la care am participat și pe care l-am câștigat de două ori. Știam despre mine că fac haine și că vreau să devin un bun designer, pentru că asta făceam în momentul respectiv și că voi face asta toată viața mea.
Când ai simțit pentru prima dată că moda este calea ta și că ai un talent deosebit în acest domeniu?
De când eram foarte, foarte mică, eram pasionată de felul cum mă îmbrac, ce îmbrac și cel mai important era că voiam să fiu altfel decât toți oamenii.
Momentul care m-a făcut să-mi dau seama că moda pentru mine este dincolo de cuvinte și nu doar, a fost o dată, când aflată la o înmormântare (pentru că oamenii mai și mor pe lângă noi, și, fiindcă nu aveau cu cine să mă lase acasă, părinții mei m-au luat cu ei), m-am surprins analizând ce poartă mortul și cei din jur. Analizam cum sunt combinate lucrurile, culorile.
Este cumva și un moment amuzant, dar clar atunci mi-am dat seama că iubesc hainele în orice ipostază…
Cum ai gestionat experiența de a câștiga două sezoane la „Bravo, ai stil!” și cum crezi că a influențat cariera ta în modă?
La momentul concursului am avut ceva carențe în a gestiona situația, dar cumva asta făcea parte din farmecul meu.
Stângăciile, felul frust în care exprimam totul, sinceritatea și naturalețea mea debordante, plus performanța, m-au dus direct în sufletul spectatorilor și asta m-a făcut câștigătoare.
Cât despre influența în cariera în modă, pot să spun doar că după concurs mi s-au închis toate ușile în nas.
Cred că în România se preferă să se lucreze mai mult cu mediocrități pentru că sunt mai docile.
Ai menționat că ai primit propuneri în televiziune, dar le-ai refuzat. Ce criterii ai în alegerea proiectelor în care te implici?
Am primit propuneri în sensul participării în cadrul unor emisiuni, care, dacă nu frizau subiectul modei, evident că le-am respins, chiar dacă unele erau plătite cu zeci de mii de euro, pentru că mi se pare penibil să ții cu dinții de faimă cu orice preț.
Nu am nicio formă de respect pentru cei care, pentru bani și notorietate, au apărut în emisiuni alături de tot felul de figuri doar ca să apară și să mai pună mâna pe un leu mizerabil.
Ce înseamnă pentru tine să fii un fashion stylist și cum îți definești stilul personal?
Să fii stilist înseamnă, în primul rând, să ai simțuri – de la cel penibil la cel al frumosului.
Faptul că ai tu senzația că te îmbraci frumos sau bine nu te face stilist.
Contează pe cine îmbraci, cum îmbraci și cel mai important, cine te validează, cine te aplaudă.
Nu am doar un stil, însă sunt un om complex din toate punctele de vedere, inimitabilă ca apariție și discurs.
Eu pot fi ca alții, alții ca mine nu!
Care sunt pașii pe care le-ai sugera tinerelor în procesul de a-și dezvolta propriul lor stil? Există surse de inspirație sau exerciții practice pe care le-ar putea încerca?
Nu cred că sunt pași. Cu talent te naști sau nu. Ai talent, se vede și fără școală; nu ai, se vede și cu școală. Asta nu se cumpără cu bani.
Poți să faci cursuri, poți să accesezi unele grupuri pentru că ai bani sau relații și crezi tu că doar învârtind bani și grupuri ai și calitatea de a deveni sau fi stilist; vezi că nu este așa.
Cunosc ‘stiliști’ care îmbracă ‘artisți’, îmi parvin imagini styling-uri by Y și S, și efectiv îmi vine să vars.
Nu știu care ar fi regula în acest sens, când în lumea modei nu mai sunt reguli și toți cred că sunt bine îmbrăcați, cool…
Ai vreun sfat pentru cei care își doresc să urmeze o carieră în moda sau să devină fashion styliști?
Într-o lume în care toți se cred buni în toate… mi-e greu să vin cu o sugestie.
Nu știu cum îți poți da seama dacă ești talentat sau nu într-un domeniu, atât timp când ai pe lângă tine fraieri care te aplaudă și pentru care ești un model.
Ce poți să-i spui unui om care este aplaudat sau care câștigă un premiu? Nu ai ce – a câștigat, deci e bun!
Pot doar să spun să se caute și să-și găsească pasiunea care îl mistuie și să o perfectioneze prin orice metodă.
Crezi că în afara țării există o mai mare apreciere pentru creativitate și autenticitate în industria modei? Cum consideri că aceste valori se reflectă în acceptarea designerilor și a stilurilor inovatoare, și cum ai perceput tu această dinamică, având în vedere experiența ta în fashion styling?
Da, cred că în alte țări există o mare apreciere pentru talent, creativitate și autenticitate!
S-au cam distorsionat și aici lucrurile, pentru că fiind permis orice în modă, oricine poate arunca pe el dulapul și “wow, are talent, e cool!” Și nu este așa!
Dar cred că afară este mai ok decât aici pentru cei ca mine. Spun asta pentru că, în România, după concursul pe care l-am câștigat nu o dată, ci de două ori, cu rezultate wow, unde abilitățile mele stilistice au fost, de asemenea, wow, eu nu am reușit să am un loc de muncă și nu am înțeles cum de un om ca mine nu lucrează, dar toți ageamii o fac?!
Deci concluzia a fost că, degeaba ești talentat, dacă nu te învârți sau nu o s**i unde trebuie, din păcate.
Dacă ar fi să descrii Silvia Popescu în trei cuvinte, care ar fi acelea?
Sinceră (peste măsură), autentică, cu un caracter puternic.
Ce părere ai despre industria modei din România și cum crezi că se poate dezvolta în viitor?
Existăm ca notiune, nu ca și concept.
Dacă ar fi să oferi sfaturi tinerelor pasionate de modă, cum le-ai încuraja să își descopere și să își exprime autenticitatea prin stilul lor vestimentar?
Nu știu dacă poți să înveți talentul în ceva, am mai spus, cu asta te naști, dar pot să le sugerez că înainte să aibă, trebuie să FIE!
Să înceapă prin a învăța să fie, ca să aibă curajul să-și exprime eu-l personal, fie că este în modă sau în orice altceva, nu să-l cultive pe al altora.
De ce ai vrea să fii altă persoană când poți fi TU?!
Le recomand să caute pe net personalități celebre cu stiluri unice.
Ca să fii deosebit, sursele tale de inspirație trebuie să fie, de asemenea, deosebite!
Care crezi că sunt cele mai mari provocări pe care tinerii designeri sau stilisti le întâmpină în încercarea de a fi autentici și inovatori într-o industrie atât de dinamică?
Prima și cea mai importantă este faptul că au acces la prea multă informație, care îi dă peste cap.
Este un haos total și când nu ai repere, îți place și asta și aia și cealaltă și nu mai știi cine ești tu.
Când nu mai știi cine ești tu, nu știi ce să faci și începi să copiezi. Românii copiază mai rău decât China.
Dacă ai avea ocazia să ții un curs despre modă și stil, care ar fi principalele lcții pe care le-ai împărtăși cu participanții în ceea ce privește creativitatea și exprimarea personalității prin haine?
Trebuie să știi cine ești și ce îți place. Problema este că nu ai cum să știi asta la 14 ani și nici nu poți să înveți asta decât trăind, trecând prin viață.
Poți, în schimb, să te uiți în jur și să începi prin a nu dori să fii Alin, dacă tu ești Robert.
Poți să citești o carte în loc să stai pe TikTok și să începi călătoria către tine și către lume, aflând puțin câte puțin.
Ce tendințe negative în modă ai observat și le-ai sfătui pe fetele pasionate de stil să evite pentru a-și păstra autenticitatea și individualitatea?
Să începem cu cele mai oribile inventii: gene false ridicole, unghii mari ridicole, sprâncene super laminate, sprâncene tatuate, bărbați pensați ca femeile, părul negru și roșcat, colanți, rucsacurile, adidașii albi gen Karl Lagerfeld, Kors, vestele din blană, Nike-urile fake și nu doar cu blugii largi, rochiile cu paiete, mulate, rochiile cu volane și mai găsesc…
Ce părere ai despre proiectul nostru de a lansa un site de știri online specializat exclusiv în domeniul frumuseții? Ce sugestii sau sfaturi ai pentru noi în ceea ce privește acoperirea subiectelor, atragerea publicului și oferirea de conținut valoros în această nișă?
Există mii de site-uri în întreaga lume, iar cu toate acestea, România abundă de cocalari.
Recomandarea pentru lectură prin intermediul site-urilor ar putea fi o idee, în special codul bunelor maniere.
În lumea plină de culoare a modei și expresiei personale, Silvia Popescu se distinge nu doar prin titlul de “Cea mai stilată femeie din România”, câștigat de două ori în emisiunile “Bravo, ai stil”, ci și prin evoluția ei uluitoare și transformarea într-o personalitate cu multiple dimensiuni.
De la victoria sa în concursul de stil la colaborările cu Kanal D și reportajele sub marca “STILvia”, Silvia nu a fost doar un icon al modei, ci și o prezență autentică în peisajul media românesc. Cu o carieră marcată de sincritate și îndrăzneală, Silvia a devenit o sursă de inspirație pentru cei care caută să-și exprime individualitatea în lumea modei.
Astfel, închidem această incursiune în universul Silviei Popescu , o femeie care nu doar a trăit în lumina reflectoarelor, ci a transformat fiecare experiență într-o oportunitate de creștere personală și profesională.